*** și încă 13

0p5M5zxpD6o Ești toamnă veșnică-n mine și lași sentimentele să zboare ca frunzele noi peste frunzele vechi.

Nu te mai aștept,
tu singur vii
ca muza demonică
când viața te duce-n moarte.
Te culeg de prin păduri,
unde soarele nu lasă jocuri de lumini.
Iubirea ta nu mai acceptă alte iubiri
și sunt murdară de tine,
nimic nu poate șterge
ce-ai vorbit cu buzele pe trupul meu istovit de semne dinafară.
Descalță-te de sufletul pereche
și mergi desculț în singurătate,
chiar dacă suntem indicatoare în labirinturile vieților noastre.
Despărțire.
Departe.
Despre uitare, care-ți aduce aminte că nu se poate uita.
Ai venit cu orchestră fără muzicieni
și cu imitare jalnică a unui dirijor
încerci a umple ceea ce nu mai încape în golul meu.
Iartă-mă că poți pleca și trăiește-mă
că niciodată
nu ai fost mai aproape de mizerabilul din mine.