Soarele din decembrie

12232923_588444477971493_1605307250937607023_oLasă draperiile să ascundă soarele,
nu mai contează ce se întâmplă după, înainte sau sub ele.
Suntem o carte din apă, care arde,
am să te scriu printre rândurile poeziilor mele,
pentru că prea bine te rimezi cu cuvintele mele.
Am să port cenușă în ochi ca să nu uit ce putea fi cu ei, dacă-i lăsam să lăcrimeze.
O să construim casă în casă ca acea de vis-a-vis de gratiile visului, care înafară nu mai are formă.
Secunde veșnice, veșnice secunde,
realul de pe tine,
non*regretul din mine,
până la adevărul ferit în crăpăturile buzelor
și la
fiecare inhalare de aer,
mă dor rănile
ca și cum mi-ar scoate sufletul, dar pe bucăți.
Dansezi pe clavicule
și mergi pe dreapta
și pe stângă
te oprești la mijloc
și cazi printre oase
până la ultima ușă.
Crezi că-ai să ieși? C-o să te poți întoarce?
O să-ți consumi focul din tine până vei ajunge la lumina deasupra capului
și eu draperille n-o să le trag pentru tine,
descurcă-te pe întuneric.