Bra

12208379_901477089959729_44097934837649550_n
Clopotele nu se mai aud,
reflexii ca mișcări dintre grâu.
Atârn piatra la gât și șterg asfaltul cu ultimile tale trăsături.
Urme cu cicatrici și multe ace-n ochii închiși
și primești plăcere ca o ploaie de vară când erai copil.
Mulții din mine râd ca un clovn singuratic într-un circ închis demult în țara minunilor.
Cu ventilatorul spart,
admir cum bucățile din mine lăsate în tine
se rostogolesc pe valea scuipatului meu pe pământul tău.
Faci vânt
și
mă plouă cu zgomot de sticlă spartă într-un beci
uitat de vin.
Mă oprește doar demonul din mine,
putea fi mai rău.
Deschid fereastra
și îți pun pe cui,
pe cuier -
murdăria ta.