baLsaMare

12932614_644149782400962_1640140664882372320_n

Mă cere nebunia ta de soție, mă deformezi și în fiecare bucată arzi promisiunile salvării.

Ești predat nopții, ziua nu te poate rezista și umbra moare când tu ești tu și nu eu.

S-au tras frânghii invizibile între gândul tău și glasul meu.

În fiecare dimineața te șterg, de parcă aș șterge urmele crimei.

Deschid frica și te invit să-mi vizitezi cuvintele dintre oase ba chiar te rog să lași semne acolo, ca atunci când mă voi descompune să te iau cu mine.

Poate mai presori scorțișoară
Pe moartea viitorului,
ca să-mi trezească
măcar
ea
interes.