Din pod

zYD2yip0CMYÎnchid întunericul și sting luna ca să te șterg de pe peliculă.

Te repeți în viața mea ca acul din ghețar pe vinyl-ul ars.

Te ascund în singurătate ca să fii prezent cu mine.

Timid am să-ți ating holograma și-am s-o petrec în triunghiul veșnic negru a realității.

Și mult vei trăi cu moartea mea

vei încerca a șterge: veșnicia cuvintelor, durerea tăcerii

și am să-ți urlu în oglindă

când te vei apropia de ea

un dor cu prag.

Sărutând rece scrisoarea trimisă de ieri

scot din ramă plăcerea

și-o privesc

ca pe-un tablou vândut unei bătrâne cu mărgele goale.