im av

16729240_1375031872547741_5198791668100141195_nImaginează-ți cum
Căprioara cu săgeți aleargă către apă
Și-n spate viața aruncă piatra ca să formeze cercuri,
Iar hipnoza finalului te prinde-n prezent absent.

Imaginează-ți cum am șanț la degetul inelar
Și-mi rod pământul cu ochii,
Căci cerul m-a uitat.

Imaginează-ți cum târâi penele cu sânge
Și mi-am lăsat trupul pe sufletul tău apus.

Imaginează-ți cum stau culcată pe venele tale
Și scot cu cârligul iubirea ta, care nu m-a iubit
Niciodată.

Imaginează-ți cum ultima ce aud înainte de somn
E pian și grâu
Și scot ținte din coaste.

Doare ? ce-ar fi dacă tot ce ți-ai imaginat e adevărat?

baLsaMare

12932614_644149782400962_1640140664882372320_n

Mă cere nebunia ta de soție, mă deformezi și în fiecare bucată arzi promisiunile salvării.

Ești predat nopții, ziua nu te poate rezista și umbra moare când tu ești tu și nu eu.

S-au tras frânghii invizibile între gândul tău și glasul meu.

În fiecare dimineața te șterg, de parcă aș șterge urmele crimei.

Deschid frica și te invit să-mi vizitezi cuvintele dintre oase ba chiar te rog să lași semne acolo, ca atunci când mă voi descompune să te iau cu mine.

Poate mai presori scorțișoară
Pe moartea viitorului,
ca să-mi trezească
măcar
ea
interes.

UnA de toamnă

14079639_10154760287541874_9049095360688893816_nMă tai cu cuburile tale de gheață,
Îmi faci răni, dar le lecuiesc imediat cu non(egoul) meu.
Dăruit a fost la picioarele tale.
Îți iubesc somnul, căci acolo mă lași să trăiesc iluzoriu.
Ți-am dus dorul odată cu durerea
și
am căzut fără genunchi și cu mânile sparte
de nu te-am putut prinde când ai început a mă uita.
Aud sirenele în orașul unde te-am descoperit
și
vreau să cred că e alarmă falsă,
dar te vei trezi
și
iar furia mă va arde
și-am să-mi accept moartea
pentru că atât de mult iubesc viața cu tine,
lângă tine.

cu drag din august

5oarTKh_GSU

Ard tăcerea ta
și nu-ți cer decât o singură salvare.
Scoate din mine
cioburile de la colțul gurii când zâmbeam fals.
Scoate din mine nedreptatea sentimentelor
când promiteam pentru totdeauna.
Scoate din mine orgoliu și iubirea de sine,
că demult e tăiat portretul în două.
Scoate din mine călăul
și
sărăcia oamenilor ce-mi clădesc orașul.
Scoate din mine pe mine
și
lasă-mă-n tine,
doar așa pot trăi cu soarele.
Glasul tău
e ca și cum ai scoate apă din fântâna secată
și-mi vreau toamna înapoi, scoate vara aceasta din mine.

Bra

12208379_901477089959729_44097934837649550_n
Clopotele nu se mai aud,
reflexii ca mișcări dintre grâu.
Atârn piatra la gât și șterg asfaltul cu ultimile tale trăsături.
Urme cu cicatrici și multe ace-n ochii închiși
și primești plăcere ca o ploaie de vară când erai copil.
Mulții din mine râd ca un clovn singuratic într-un circ închis demult în țara minunilor.
Cu ventilatorul spart,
admir cum bucățile din mine lăsate în tine
se rostogolesc pe valea scuipatului meu pe pământul tău.
Faci vânt
și
mă plouă cu zgomot de sticlă spartă într-un beci
uitat de vin.
Mă oprește doar demonul din mine,
putea fi mai rău.
Deschid fereastra
și îți pun pe cui,
pe cuier -
murdăria ta.