am într-o mînă floare în alta ochelari
într-o rochie roşie cu chip derutat
-ca o greşeală de tipar îmi reapari!

miros a ziar vechi şi executat…
mă uit în ochii mei de sticlă tăiată
cum?
nu-i misc?!
vîntu a atins doar aerul,
apoi m-a măturat ca iubirea feliată…
şi-am adormit privind umărul…

Ştiu că nu exişti,ştiu.Dar vreau să cred în faptul
că dacă o să caut mai bine,te voi găsi şi nu voi avea nevoie de explicaţii,
argumente şi convingeri…
E atît de dureros să ascult orice piesa şi să-mi spun:” ce frumos ar fi  dacă
aş avea cui dedica aceasta piesă sau dacă aş avea cu cine să o ascult în ploaie”
Mi-e cald…mă sufoc şi nu  atît de temperatura de afară cît de insuficienţă de lacrimi,
vreau să plîng,dar n-am pentru ce…astfel încep a plînge pentru că n-m,absurd nu?oare să fie corect că unii nu-şi pot
găsi fericirea o viaţa întreagă?atunci la ce bun,scriu despre ea?
Ochii mei  se umezeesc văzînd alţi plini de fericire şi iubire,mă bucur pentru fiecare
zîmbet străin,mai puţin îl zăresc pe al meu.
Astăzi,am vorbit cu luna…ea mi-a repetat de 3 ori că :”va veni timpul”-uneori eram sigură că a venit,dar
mă conving că e doar încă o iluzie şi milă…cît se poate? să dau de nisip mişcător,iar  deasupra mea să cadă
crengi grele şi uscate,chiar dacă datorită lor,încă mă ţin la suprafaţă…
ştiu că se vor rupe şi ele în scurt timp.Dacă vei veni…mă vei salva,dacă nu…aruncă-mi cenuşa în ocean…în oceanul aşteptărilor mele…

Petale în apă,petale în aerul electrocutat,
Energia trece prin ele ca fir obsedat.
Pe înălţime văd cum piere prezisa frică
Pasărea odată căzută nu se ridică…

Zboară scînteie direct
în ochii mei
rămîn doar amintirile după anii grei…
Sînt pe dinafară de fereastra-portal
De mă apropii mă aboarbe un vînt formal…

N-am aer, de parcă cuţitele elicopterului îl taie
Mă urc pe vîrf de munte şi strig într-o foaie!
Îmi arunc lacrimile în trecătoarea cisternă,
căci nu mai are pene a iluzii pernă…

fiecare gînd imediat e haşurat
eul de persoana din mine  s-a furat
patul insomniei aşteaptă să fie aşternut
hoţul e sub apă cu petale,electrocutat şi mut…

]]> http://umbra.puk.ro/2010/07/electrocutat-si-mut/feed/ 2 http://umbra.puk.ro/2010/07/casa-de-lemn/ http://umbra.puk.ro/2010/07/casa-de-lemn/#comments Mon, 12 Jul 2010 10:52:49 +0000 umbra http://umbra.puk.ro/?p=745

Casa mea mi-e străină
uşa principală mi-e haină
nu primeşte pe oricine,
dar oricum nimeni nu mai vine…
e absolut normal praful acumulat…
în cameră un copac mi-am săpat
să pot construi o casă din lemn
cu acoperiş demn
de ploi,tornade,fulgere
să nu trec prin distrugere…
cu antenă către lună
pămîntul reguli să nu-mi impună!
o să am uşa ruginită,dar de fier
să pot cu sufletul în singuratate să pier…

Am spus şi-o spun în continuare :” Nu cred!”

Nu cred…în

ce încep să cred şi mai bine zis nu vreau acest lucru,am devenit slabă,iar slăbiciunea mea poartă numele tău,aş putea fi puternică,dar parcă puterea mea constă în a accepta faptul că sînt intoxicată de aşteptări şi viitor,ard pe jumătate,căci cea nearsă nu te-a cunoscut pe tine…

Nimic neobişnuit,lucrurile decurg aşa cum nu mă aşteptam,însă parcă le-am avut în mine tot timpul acesta…

Nimic adevărat şi nimic minciună,dar nimicul acesta dintre noi este adevărul minciunos cu care ne zidim în fiecare clipa o strălucire a ochilor înlacrimaţi de sentimentul trecutului…

A plouat ca niciodata în ziua ceea,în care cu toate că eram stoarsă de răbdare am crezut încă odată că :
Nu se putea altfel,decit,daca

tu erai Altul

eu eram Alta

tacerile pentru noi totul o sa faca

nu-i totul tot ce pot oferi si spune,

dar steaua-mi apune…

m-ai coborit pe pamint cu mare risc

cu tot cu a mea bezna din a revelatii pisc…

Plec…mă întorc aceleaşi cerc de mii de ori într-un singur vis…îmi pregătesc colac de salvare şi sar fără el în oceanul fără apă…

]]> http://umbra.puk.ro/2010/06/1/feed/ 0