Luminaţi-mi lacrima

Ca să-mi străbată

Ochii .

Şi eu să-i închid

Din neavînd ce face…

Şi-am să număr coastele cu pana de cerneală

Şi-am să scriu poezie pe mine…

Şi-am să fur hîrtie de la copii ,ce fac avioane.

Şi-am s-o împletesc pe trup

Pentru

A

Putea

Re-scrie…

Dubla mea poezie,

Să vă aştepte

În

Minuni.

Fac ghem din zîmbetele mele

Şi-l avîrl pisicilor egiptene

Ca

Şi

Zîmbetele mele

Să cunoască cimitir special.

Văruiesc drumul din spate

Ca oricare/ oricine să

Poată

Lăsa

Memorii ,

Iar

Maşinele durerii

Să aibă

Proprietari

Amnezici.

Vorbesc cu fiecare

Deget

În parte

Şi cele de la picioare scriu cu flori de iertare…

În grădina purgatoriului…

String pumnul,

Trag ca din puşcă

În inima mea,

Scuip praful

Şi-l

Las

Să se usuce.

Se înmoaie dorul de la dezgust.

 

 

Cînd trăiam alături de tine

(căci de obicei trăiesc singură ori deloc),

Te priveam cu pseudoblesie,

În sinea mea

Ştiam că glasul tău

Îi deja-vu în urechele mele.

Mirosul mânecilor cămaşei tale

Îmi mîncau încheieturile

De la mînile

Care

Nu

S-au jucat

În

Părul tău.

Spun că eram trei(2 +1 )

Eu .

Tu .

Şi  te .

Îmi tremurau genunchii

Ca şi

Fluturarea licuricilor

Sub apă ,sub piele.

Ştergeam umbra ta

Cînd îmi urmăreai pasul

Ca nici măcar

Umbra mea să nu te vadă.

Să te ţin în secret,

Unul…pe care criminaliştii

Nu-l vor fura.

Ţigara se stingea

Ca o stea căzătoare,

Iar muzica mişca valurile

Dornice de picioare zburătoare.

Urăsc.nisipul.

Din cauză faptul

Că

Îl pot lua cu mine,

Îl pot strecura printre degete,

Pot clădi pe el

Sau construi castele.

Iar bătăiile inimii mele erau

Cît nisipul mării…

Eram departe cît stăteam pe loc

Şi

Cînd

Mergeam

De fapt

Făceam cercuri

Pe aceeaşi stradă.

Repulsie faţă de preaplinul

Re-trăit şi re-iubit

Vroiam

Să

Netrăiesc

Şi

Să

Neiubesc.