NeAșteptat

vRxGllVQ9tI

Dacă pășești în mine
fii gata de coridoare
lungi cu pereți neînsuflețiți
și poți începe a număra
câți morți trăiesc în mine.
Mai poți lua câte unul în cutie
și să-l scoți afară
sau scoate copilul din mine ca pe-o papușă într-o cârpă.
Închide ușa după tine:
prima dată o să-ți aducă plăcere,
o să vrei și a doua,
iar după 4 ierni și 9 primăveri
o să devii claustrofobic
și o să te pătrundă pereții
prin spațiile circumvoluțiunilor.
Trebuie să-i întorc înapoi,
să fiu mai vie,
să șterg oglinziile cu salivă.
Să ne fragmentăm fragil
și incompleți la margini,
ne marginalizăm necompletându-ne.
Și-mi corectezi marginea,
ca așa se cuvine dacă-ți lași poezia fără gardă.
Mi-e frică că n-ai frică de pereți
și bagi frică-n ceilalți din mine.
Nu mai pășești, ci
calci cu armata
arma
ta
evacuezi praful de pușcă
lași liniște
sau
ne-a asurzit pământul,
că suntem sub el
pe-o sârmă
fără clești.
Te zguduie ?
Neașteptat se scrie cu A !

un al 3

12467758_10153419321022149_1920485965_n

Te-am botezat în foc

Te-am învelit cu marea

Și-am mers prin ploaie.

 

Din gropi am construit focare

Și niciodata nu te-am ars până la capăt.

 

Pe acoperiș lunecos

Te-am aruncat

Și te-am prins în alt colț al orașului într-o țeavă murdară, dar așa de curată fără mine.

 

Vântul devine sur Îl văd și nu-l simt.

Pe-o strună de vioară

Îmi scot revolverul din inimă și te împușc…

Sângele tău se prelinge pe nori, se formează vată din carne.

 

Te prinde prima pasăre din viitor

Și mi te fură.

Tu ești acel sentiment al autodistrugerii și iubirii,

Căci ești botezat de mine

Înghit cenușă la micul dejun…

Privind Parisul inundat.

 

 

 

*** și încă 13

0p5M5zxpD6o Ești toamnă veșnică-n mine și lași sentimentele să zboare ca frunzele noi peste frunzele vechi.

Nu te mai aștept,
tu singur vii
ca muza demonică
când viața te duce-n moarte.
Te culeg de prin păduri,
unde soarele nu lasă jocuri de lumini.
Iubirea ta nu mai acceptă alte iubiri
și sunt murdară de tine,
nimic nu poate șterge
ce-ai vorbit cu buzele pe trupul meu istovit de semne dinafară.
Descalță-te de sufletul pereche
și mergi desculț în singurătate,
chiar dacă suntem indicatoare în labirinturile vieților noastre.
Despărțire.
Departe.
Despre uitare, care-ți aduce aminte că nu se poate uita.
Ai venit cu orchestră fără muzicieni
și cu imitare jalnică a unui dirijor
încerci a umple ceea ce nu mai încape în golul meu.
Iartă-mă că poți pleca și trăiește-mă
că niciodată
nu ai fost mai aproape de mizerabilul din mine.

Războiul întunericului

HbvAG_Kdw20Ce liniște în războiul nostru și ce frumos zac cadavrele senzațiilor noastre…
Îmi port doliu și mă agăț de frânghia din pământ.
Suntem scrum în apă și plutim în timp.
Tu din minte mă închizi în fața tu-ului din tine
și sparg oglizi până la vid.
Schimbări încleștate-n frici
și ne domină singurătatea.
Tărâm perne pe spate
ca să cădem moale
și
uităm a mai risca naiv.
Într-un roșu absurd,
așteptăm confirmări pentru ce putem deveni.
Nu suntem sfârșituri și nici începuturi,
doar ne împărțim greșit ancorele în spațiile goale.
Rescriu scenarii și pierd umbra ta înaintea întunericului.

Acum pe loc

ff1475a46e10dff62585bea7275ae492Te atinge ca focul format
din licurici,
ce se sting până la întunericul universului.
Desfînțim aceiași moarte cu același simț,
lumina atinge vântul
și îți tremură amintirile interzise.
Bolnav cu veselie rece
și cu portaluri la margine
de libertate îți aștepți propriul ecou…
Salvezi tristețea mea cu durerea ta tăcută
și cheamă-mă în pauzele tale…
Te salvezi dacă salvezi pe cineva
și salivezi la ceva ce n-ai gustat niciodată.
Fragmentat fragil
ești ocean serin în care împuști cu vulcane.
Odată ți-am cunoscut sufletul stricat.
Odată primejdia își va găsi victima…
Sub ochii tăi catastrofe citesc
și
ei țipă a stele căzătoare.
Tu ai nevoie de telescop ca să le vezi,
dar ea le vede prin sine.
Suntem spațiu cu frunze și greață
pline cu bezină -
Vei lua foc ca și cum s-ar aprinde motorul în apă…