Boala e în mine de ceva timp de imunitate medicală nu se teme n-are început,ci doar se dezvoltă poezia e în suflet ca o boltă se găseşte în crăpături de cărămidă. ea din flutere te face omida. sînt avertizată cu moartea de moarte Îmi scriu sfîrşitul infinit din carte. atingerea ieftină a destinului cu raţiunea. [...]

Ajungi la un moment,cînd înţelegi cît de mult contează prietenii…ei te fac să te simţi special… Mulţumesc…că îmi sunteţi alături :* Cercelul blogului, cum s’ar spune…>:D< 17 ani, nu atît de mulţi, dar i-am simţit…

atunci cand se naste ziua, simte ca si prima data si vezi razele soarelui. iar cand va veni noaptea, simte caldura lunei si vezi cum se nasc zilele. si-n final dupa ce vei renaste, simte fericirea vietii si vezi cerul fara nori.

Casa mea mi-e străină uşa principală mi-e haină nu primeşte pe oricine, dar oricum nimeni nu mai vine… e absolut normal praful acumulat… în cameră un copac mi-am săpat să pot construi o casă din lemn cu acoperiş demn de ploi,tornade,fulgere să nu trec prin distrugere… cu antenă către lună pămîntul reguli să nu-mi impună! [...]

Nourii s-au adunat ca o grămadă de ciori ai impresia că dacă-i priveşti mai mult-mori! vîntul nu aude,viaţa-asurzeşte, oraşul haosului despre” Memorial ” îmi vorbeşte şi apoi tace. cioara un cerc ilogic face pentru a-mi demonstra încă odată culorile vivace că sînt invizibilă pată… miroase scrisul a gînduri demult clădite pe evenimentele din prezent indefinite… [...]