Aș spune, dacă n-aș scri

13517922_10153789180867149_2123014939_o1.         Îmi repet gesturile

din trecut în prezent

ca o umbră cu alt soare de fiecare dată.

2.         Te rod cu negru

și caut albul de sub pământul tău.

3.         Nu am decât un sentiment bătrân la prag-

Mi-am pus nămol pe picioare, cică ține cald și te îngroapă.

4.         Te-ncui în dulap și-mi scârții noaptea

Ca încălțămintea pe ger

5.         și

Da încălță mintea,

Altfel te voi purta desculț pe vârf de prostie.

6.         Te afli între uitare și veșnic sentiment e

ca și cum te-ai juca de-a mijatca cu oglinda.

7.         Îmi scoți notele din muzică și

Lași un vânt pe fon.

8.         Dezlipesc umilința și-o plasez în sacrificiu.

9.         Scot marea din mine și-o scuip pe nisipul ochilor tăi.

10.       Barca în care vâslesc are liniști, care nu suportă pământul.

11.       Se unesc liniile vieții tale cu ale mele când nu ne căutăm.

12.       Încarc vagoane- trenul îl opresc și stau la mijloc de drum fără căi ferate.

13.       Las spațiu și las tăcere și scrisul face aceiași.

 

Bra

12208379_901477089959729_44097934837649550_n
Clopotele nu se mai aud,
reflexii ca mișcări dintre grâu.
Atârn piatra la gât și șterg asfaltul cu ultimile tale trăsături.
Urme cu cicatrici și multe ace-n ochii închiși
și primești plăcere ca o ploaie de vară când erai copil.
Mulții din mine râd ca un clovn singuratic într-un circ închis demult în țara minunilor.
Cu ventilatorul spart,
admir cum bucățile din mine lăsate în tine
se rostogolesc pe valea scuipatului meu pe pământul tău.
Faci vânt
și
mă plouă cu zgomot de sticlă spartă într-un beci
uitat de vin.
Mă oprește doar demonul din mine,
putea fi mai rău.
Deschid fereastra
și îți pun pe cui,
pe cuier -
murdăria ta.

NeAșteptat

vRxGllVQ9tI

Dacă pășești în mine
fii gata de coridoare
lungi cu pereți neînsuflețiți
și poți începe a număra
câți morți trăiesc în mine.
Mai poți lua câte unul în cutie
și să-l scoți afară
sau scoate copilul din mine ca pe-o papușă într-o cârpă.
Închide ușa după tine:
prima dată o să-ți aducă plăcere,
o să vrei și a doua,
iar după 4 ierni și 9 primăveri
o să devii claustrofobic
și o să te pătrundă pereții
prin spațiile circumvoluțiunilor.
Trebuie să-i întorc înapoi,
să fiu mai vie,
să șterg oglinziile cu salivă.
Să ne fragmentăm fragil
și incompleți la margini,
ne marginalizăm necompletându-ne.
Și-mi corectezi marginea,
ca așa se cuvine dacă-ți lași poezia fără gardă.
Mi-e frică că n-ai frică de pereți
și bagi frică-n ceilalți din mine.
Nu mai pășești, ci
calci cu armata
arma
ta
evacuezi praful de pușcă
lași liniște
sau
ne-a asurzit pământul,
că suntem sub el
pe-o sârmă
fără clești.
Te zguduie ?
Neașteptat se scrie cu A !

un al 3

12467758_10153419321022149_1920485965_n

Te-am botezat în foc

Te-am învelit cu marea

Și-am mers prin ploaie.

 

Din gropi am construit focare

Și niciodata nu te-am ars până la capăt.

 

Pe acoperiș lunecos

Te-am aruncat

Și te-am prins în alt colț al orașului într-o țeavă murdară, dar așa de curată fără mine.

 

Vântul devine sur Îl văd și nu-l simt.

Pe-o strună de vioară

Îmi scot revolverul din inimă și te împușc…

Sângele tău se prelinge pe nori, se formează vată din carne.

 

Te prinde prima pasăre din viitor

Și mi te fură.

Tu ești acel sentiment al autodistrugerii și iubirii,

Căci ești botezat de mine

Înghit cenușă la micul dejun…

Privind Parisul inundat.

 

 

 

Soarele din decembrie

12232923_588444477971493_1605307250937607023_oLasă draperiile să ascundă soarele,
nu mai contează ce se întâmplă după, înainte sau sub ele.
Suntem o carte din apă, care arde,
am să te scriu printre rândurile poeziilor mele,
pentru că prea bine te rimezi cu cuvintele mele.
Am să port cenușă în ochi ca să nu uit ce putea fi cu ei, dacă-i lăsam să lăcrimeze.
O să construim casă în casă ca acea de vis-a-vis de gratiile visului, care înafară nu mai are formă.
Secunde veșnice, veșnice secunde,
realul de pe tine,
non*regretul din mine,
până la adevărul ferit în crăpăturile buzelor
și la
fiecare inhalare de aer,
mă dor rănile
ca și cum mi-ar scoate sufletul, dar pe bucăți.
Dansezi pe clavicule
și mergi pe dreapta
și pe stângă
te oprești la mijloc
și cazi printre oase
până la ultima ușă.
Crezi că-ai să ieși? C-o să te poți întoarce?
O să-ți consumi focul din tine până vei ajunge la lumina deasupra capului
și eu draperille n-o să le trag pentru tine,
descurcă-te pe întuneric.