Umbra's blog

Archive for the ‘eu cu mine’ Category

 

 

Îşi încălzeşte slăbiciunile

Cu soarele de toamnă.

Ca să-şi sacrifice iubirile

Pentru a construi o vehemenţă

Singuratică.

S-a transformat într-un călău

De sensibilităţi şi gînduri…

Îşi scurgea regretele

Pînă se ajunge în must

Distrugător,

Dar eu îl sorbeam

Precum

Vin din 1913.

Bobiţe de poamă înghiţe

După ordine alfabetică

Şi oprite în gît

Odată cu

Fumul de ţigară

Şi

Mă înăduşeam

Reversibil,

Pînă aerul

Devine

Baloane căzătoare

De pe acoperişul fără etaje.

 

 

Luminaţi-mi lacrima

Ca să-mi străbată

Ochii .

Şi eu să-i închid

Din neavînd ce face…

Şi-am să număr coastele cu pana de cerneală

Şi-am să scriu poezie pe mine…

Şi-am să fur hîrtie de la copii ,ce fac avioane.

Şi-am s-o împletesc pe trup

Pentru

A

Putea

Re-scrie…

Dubla mea poezie,

Să vă aştepte

În

Minuni.

Fac ghem din zîmbetele mele

Şi-l avîrl pisicilor egiptene

Ca

Şi

Zîmbetele mele

Să cunoască cimitir special.

Văruiesc drumul din spate

Ca oricare/ oricine să

Poată

Lăsa

Memorii ,

Iar

Maşinele durerii

Să aibă

Proprietari

Amnezici.

Vorbesc cu fiecare

Deget

În parte

Şi cele de la picioare scriu cu flori de iertare…

În grădina purgatoriului…

String pumnul,

Trag ca din puşcă

În inima mea,

Scuip praful

Şi-l

Las

Să se usuce.

Se înmoaie dorul de la dezgust.

 

 

Ploaia n-are nevoie de oameni.

Precum…

Oamenii au nevoie de ploaie.

 

Am nevoie de bărbatul fără ciorapi.

Precum…

Divanul are nevoie de ciorapi.

 

 

Vîntul îmi zgîrie gîndul.

Precum…

Creta zgîrie strunele pantofilor de toamnă.

 

Ochelarii îmi citesc poezia.

Precum…

Poezia mă scrie/mă descrie pe mine în ploaie.

 

De soare n-am nevoie.

Precum…

Inăscutul are nevoie de testament.

 

 

Cînd trăiam alături de tine

(căci de obicei trăiesc singură ori deloc),

Te priveam cu pseudoblesie,

În sinea mea

Ştiam că glasul tău

Îi deja-vu în urechele mele.

Mirosul mânecilor cămaşei tale

Îmi mîncau încheieturile

De la mînile

Care

Nu

S-au jucat

În

Părul tău.

Spun că eram trei(2 +1 )

Eu .

Tu .

Şi  te .

Îmi tremurau genunchii

Ca şi

Fluturarea licuricilor

Sub apă ,sub piele.

Ştergeam umbra ta

Cînd îmi urmăreai pasul

Ca nici măcar

Umbra mea să nu te vadă.

Să te ţin în secret,

Unul…pe care criminaliştii

Nu-l vor fura.

Ţigara se stingea

Ca o stea căzătoare,

Iar muzica mişca valurile

Dornice de picioare zburătoare.

Urăsc.nisipul.

Din cauză faptul

Că

Îl pot lua cu mine,

Îl pot strecura printre degete,

Pot clădi pe el

Sau construi castele.

Iar bătăiile inimii mele erau

Cît nisipul mării…

Eram departe cît stăteam pe loc

Şi

Cînd

Mergeam

De fapt

Făceam cercuri

Pe aceeaşi stradă.

Repulsie faţă de preaplinul

Re-trăit şi re-iubit

Vroiam

Să

Netrăiesc

Şi

Să

Neiubesc.

 

 

 

În lacrimi mi-ai abandonat mirosul

tău de mentă varatică.

Ele se strecurau printre genele înnegrite

De

Soare.

Aveai un ceas din stele

Şi

Cînd cădea una

Se prelungea timpul.

Îmi scoteai inelele

De parcă

le-ai tăia

dintr-un copac

lîngă care

ai stat cu prima ta dragoste

şi le înlocuieşti cu săruturile tale sterpe.

Am scris şanse,

Le-am şters

Şi le-am înmuiat

Ca pe nişte fotografii

Făcute fără bliţ.

Acum şi nicioadată

Am fugit spre

Greşelele mele ,

Fiindcă toate sînt

Legate de tine.

Şterg apusul,

Căci fiecare răsărit

Cu gîndul la tine mă conduce spre beznă,

Beznă cu lumină.

Nu vorbesc decît :

1. Draperiile după care ne ascundeam de maturitate
2. Încălţămintea ce-o lasam pe covoraş alături,oricum plecam mereu împreună
3. Ultimile atingeri ale vîrfurilor degetelor ca şi cum  ar fi amprente digitale ca se depistăm criminalul sufletului nostru

3,2,1 noi nu vorbeam.

Noi simţeam.