Umbra's blog » la moment

Tigara de tigru

umbra — Wed, 25 Aug 2010 11:00:20 +0000

Mi-ai rupt spatele pînâ la carne!
cu gheare de pisică sălbatică.
ochii în răni vin o să mai toarne,
în pădurea regretelor inimă mi-e buimatică…

indiferenţă,iubire,inutilitate…
cu corp ars stau în spital fără identitate…

din mozaic devii imagine clară,
căci pasiunea de tigru e stopată de somnifere…
Fumătorul din mine nu te mai vrea ca
ţigară…
m-ai împins fără paraşută spre cădere.

nisip mişcător

umbra — Sun, 25 Jul 2010 22:56:11 +0000

Ştiu că nu exişti,ştiu.Dar vreau să cred în faptul
că dacă o să caut mai bine,te voi găsi şi nu voi avea nevoie de explicaţii,
argumente şi convingeri…
E atît de dureros să ascult orice piesa şi să-mi spun:” ce frumos ar fi dacă
aş avea cui dedica aceasta piesă sau dacă aş avea cu cine să o ascult în ploaie”
Mi-e cald…mă sufoc şi nu atît de temperatura de afară cît de insuficienţă de lacrimi,
vreau să plîng,dar n-am pentru ce…astfel încep a plînge pentru că n-m,absurd nu?oare să fie corect că unii nu-şi pot
găsi fericirea o viaţa întreagă?atunci la ce bun,scriu despre ea?
Ochii mei se umezeesc văzînd alţi plini de fericire şi iubire,mă bucur pentru fiecare
zîmbet străin,mai puţin îl zăresc pe al meu.
Astăzi,am vorbit cu luna…ea mi-a repetat de 3 ori că :”va veni timpul”-uneori eram sigură că a venit,dar
mă conving că e doar încă o iluzie şi milă…cît se poate? să dau de nisip mişcător,iar deasupra mea să cadă
crengi grele şi uscate,chiar dacă datorită lor,încă mă ţin la suprafaţă…
ştiu că se vor rupe şi ele în scurt timp.Dacă vei veni…mă vei salva,dacă nu…aruncă-mi cenuşa în ocean…în oceanul aşteptărilor mele…

Electrocutat şi mut

umbra — Mon, 19 Jul 2010 11:59:36 +0000

Petale în apă,petale în aerul electrocutat,
Energia trece prin ele ca fir obsedat.
Pe înălţime văd cum piere prezisa frică
Pasărea odată căzută nu se ridică…

Zboară scînteie direct
în ochii mei
rămîn doar amintirile după anii grei…
Sînt pe dinafară de fereastra-portal
De mă apropii mă aboarbe un vînt formal…

N-am aer, de parcă cuţitele elicopterului îl taie
Mă urc pe vîrf de munte şi strig într-o foaie!
Îmi arunc lacrimile în trecătoarea cisternă,
căci nu mai are pene a iluzii pernă…

fiecare gînd imediat e haşurat
eul de persoana din mine s-a furat
patul insomniei aşteaptă să fie aşternut
hoţul e sub apă cu petale,electrocutat şi mut…

+1

umbra — Sat, 05 Jun 2010 22:16:24 +0000

Am spus şi-o spun în continuare :” Nu cred!”

Nu cred…în

ce încep să cred şi mai bine zis nu vreau acest lucru,am devenit slabă,iar slăbiciunea mea poartă numele tău,aş putea fi puternică,dar parcă puterea mea constă în a accepta faptul că sînt intoxicată de aşteptări şi viitor,ard pe jumătate,căci cea nearsă nu te-a cunoscut pe tine…

Nimic neobişnuit,lucrurile decurg aşa cum nu mă aşteptam,însă parcă le-am avut în mine tot timpul acesta…

Nimic adevărat şi nimic minciună,dar nimicul acesta dintre noi este adevărul minciunos cu care ne zidim în fiecare clipa o strălucire a ochilor înlacrimaţi de sentimentul trecutului…

A plouat ca niciodata în ziua ceea,în care cu toate că eram stoarsă de răbdare am crezut încă odată că :
Nu se putea altfel,decit,daca

tu erai Altul

eu eram Alta

tacerile pentru noi totul o sa faca

nu-i totul tot ce pot oferi si spune,

dar steaua-mi apune…

m-ai coborit pe pamint cu mare risc

cu tot cu a mea bezna din a revelatii pisc…

Plec…mă întorc aceleaşi cerc de mii de ori într-un singur vis…îmi pregătesc colac de salvare şi sar fără el în oceanul fără apă…

Adhoc

umbra — Fri, 26 Feb 2010 08:09:42 +0000

Îmi scoţi badajul de sînge vechi
Rănirile în ochii tăi şi-au găsit perechi
Îmi strîngi mîna oprindu-mi circulaţia sangvină
Vocea ce mă mîngîie devine divină.

În valurile din păr te joci periculos
Îmi analizezi celulele buzelor minuţios,
Cu acul aspru al aşteptării îmi cos
Haina zgîriată condamnată la tăcere pe dos.

Gîtul mi s-a făcut metalic,ruginit
Iartă-mă singuratate,că de tine m-am despărţit
Insuficienţa ta s-a spart şi capătă contur
Mă terorizează neînţelesul faptelor-ce-l îndur.

Sper ca cuprinderea ta să nu fie demoralizată
Perfuzia fericirii încălţată pe tocuri-mi-e dozată…
Încerc cu tine să acoper nişele încredirilor vîndute
Văd un mucegai uscat pe pereţii dragostei aparute.

Mutarea grijelor din trecut spre viitor este inobservabilă,
Iar frica de a da greş din nou…e palpabilă
Mai pun o piesa pentru castelul de cărţi de jos
Vîntul schimbării vrea să mi-l destrame adhoc!