Sînt în iubire cu tine.
Îmi înghiţi gîndurile ca şi cum
n-aş avea nevoie de ele.
Valuri de vînt,valuri de regrete,
Valuri de noi cei de atunci şi de acum.
Îmi scăldam privirea prin iarba uscată,
În care am lăsat oasele noastre …
Am văzut aripi de lacrimi,ce se prelingeau
Pe corpurile nemişcate…
Am rămas înţepeniţi de tăcerea cerului,
Cu ochii-n apus vedeam cum stele se despart,
Ori
Vîntul le despărţea…
Mi-am ascuns mînele în pămînt
mi-era frică să te ating
căci impresia unui miraj
într-o noapte ploioasă
nu mă lăsa.
Eram stoarsă de putere ,
Dar
Ştiam
Fumul tău de siguranţa
Se va îndrepta spre singurătatea mea.
Mă urmăreai ca degetele
Cînd mut cînta la pian…
Era un zgomot de linişte,un zgomot de aer,
Un zgomot ce-l simţeam cînd nodul din gît
Se tranforma în cuvinte.
Marea mi-era mai aproape ca niciodată,
Căci tu erai lîngă mine,
O bucată de soare ne lumina colţul ochiului,
Umbrele devin terapia cu desene
Pentru oameni ca noi,
Oameni bolnavi cu sufletul…
Fugeam ca să mă unesc cu mine,
Credeam că în acel loc gol ,
În
Sfîrşit
Mă voi găsi,
Dar
Erau atît de multe din mine,
Încît am fugit înapoi spre tine,
Cu tine sînt ceea ce pot fi…
Eram goală de frig, era o căldură
A implinirii,a speranţei,
Că totuşi sînt partea a universului,
Însă doar alături de tine…
Fiecare pas luat de pe pămînt
Semăna a fi ruperea tapetului
Încleiat cu supravieţuire.
Mi-ai cuprins inima,iar
Vîntul mi-o lua cu el…
Am rămas fără timp,
Dar cu noi era iubirea…
