NeAșteptat

vRxGllVQ9tI

Dacă pășești în mine
fii gata de coridoare
lungi cu pereți neînsuflețiți
și poți începe a număra
câți morți trăiesc în mine.
Mai poți lua câte unul în cutie
și să-l scoți afară
sau scoate copilul din mine ca pe-o papușă într-o cârpă.
Închide ușa după tine:
prima dată o să-ți aducă plăcere,
o să vrei și a doua,
iar după 4 ierni și 9 primăveri
o să devii claustrofobic
și o să te pătrundă pereții
prin spațiile circumvoluțiunilor.
Trebuie să-i întorc înapoi,
să fiu mai vie,
să șterg oglinziile cu salivă.
Să ne fragmentăm fragil
și incompleți la margini,
ne marginalizăm necompletându-ne.
Și-mi corectezi marginea,
ca așa se cuvine dacă-ți lași poezia fără gardă.
Mi-e frică că n-ai frică de pereți
și bagi frică-n ceilalți din mine.
Nu mai pășești, ci
calci cu armata
arma
ta
evacuezi praful de pușcă
lași liniște
sau
ne-a asurzit pământul,
că suntem sub el
pe-o sârmă
fără clești.
Te zguduie ?
Neașteptat se scrie cu A !

un al 3

12467758_10153419321022149_1920485965_n

Te-am botezat în foc

Te-am învelit cu marea

Și-am mers prin ploaie.

 

Din gropi am construit focare

Și niciodata nu te-am ars până la capăt.

 

Pe acoperiș lunecos

Te-am aruncat

Și te-am prins în alt colț al orașului într-o țeavă murdară, dar așa de curată fără mine.

 

Vântul devine sur Îl văd și nu-l simt.

Pe-o strună de vioară

Îmi scot revolverul din inimă și te împușc…

Sângele tău se prelinge pe nori, se formează vată din carne.

 

Te prinde prima pasăre din viitor

Și mi te fură.

Tu ești acel sentiment al autodistrugerii și iubirii,

Căci ești botezat de mine

Înghit cenușă la micul dejun…

Privind Parisul inundat.

 

 

 

*** și încă 13

0p5M5zxpD6o Ești toamnă veșnică-n mine și lași sentimentele să zboare ca frunzele noi peste frunzele vechi.

Nu te mai aștept,
tu singur vii
ca muza demonică
când viața te duce-n moarte.
Te culeg de prin păduri,
unde soarele nu lasă jocuri de lumini.
Iubirea ta nu mai acceptă alte iubiri
și sunt murdară de tine,
nimic nu poate șterge
ce-ai vorbit cu buzele pe trupul meu istovit de semne dinafară.
Descalță-te de sufletul pereche
și mergi desculț în singurătate,
chiar dacă suntem indicatoare în labirinturile vieților noastre.
Despărțire.
Departe.
Despre uitare, care-ți aduce aminte că nu se poate uita.
Ai venit cu orchestră fără muzicieni
și cu imitare jalnică a unui dirijor
încerci a umple ceea ce nu mai încape în golul meu.
Iartă-mă că poți pleca și trăiește-mă
că niciodată
nu ai fost mai aproape de mizerabilul din mine.

10355370_255348911330489_4255306865153341770_nNu-mi minți mințile

Ci minte cu mintea

Și dacă minciuna

Nu e niciuna

Moartea și minunea

Ar cunoaște tăciunea.

Ca un covrig în gît

Mă-nvârt pe-un pămînt tărît

Pe spatele broaștei țestoase

Țst! Suntem doar oase.

Mă-apropii de marea (a mea rea)

În pumni cu pietre

Simt cum am lăsat urme fierte.

Am gaură de șoarece

Un fel de soare rece

Și mă ascund și mă scufund.

Suntem între pereți rege

Ce nu poate alege.

Tristețea începe de la bufon,

Care aleargă la maraton.

Doare că doar dorul are dor…

 

Ca pentru atunci

montauk in february

 

 

Înghite marea înghețată-n tine

Și las-o să se topească lîngă inimă,

Golul fără tine îmi usca malul cu dealuri.

Ești gaură mișcătoare cu țipăt incotinuu și atîta liniște porți în tine,

Încît pauzele sunt acoperite cu frunze și crapă de la umezeala sufletului.

Haosul de priviri împuns de acele ceasornicului ca șireturile legate

În forma scrisului unui medic,care nu te-a consultat decît în spitalul propriei boli.

Și cu marea-n tine trăiești pămîntul pînă te faci una cu el ori el trăiește în tine…