Archive for the ‘la moment’ Category

Vicii

M-apucat de părul uscat și
m-a plimbat prin orașul în care
plouă.
Îmi mușcam buzele ce sărutau
drumurile fără umbrele.
Tristețea mea și-a lăsat pantofii
și mă urmează în rochie
nouă.
Asezată sub semafor ,
trecutul
îmi împletește părul cu andrele.
Mă tîrîe pe lîngă mașini luxoase,
ce mă stropesc,
iar eu încerc
a-l opri ținîndu-mă
și
rupînd iarba luminată.
S-a desprins brățara ,gîtul rămîne gol
doar cu atenția felinarelor,
ce gîndesc
ca ciorile – tot ce-ar putea străluci
poate fi materie furată.
Mă întorc ca să mă salvez,dar
mai ușor ar fi dacă aș scri deces.
Eram la pămînt sfîșiată de cerneala
roasă de apa pe care îmi curgea suplicii.
Rîd isteric, cînd simt înșăleciune
sau  încredere În tine și În exces.
Excursiile astea îmi transformă visurile,
speranțele în vicii…

înainte de medic şi după el…

Îmi spargi jumătatea de parcă-i întreagă…
Atingem cu ochii obrajii pasiunilor noastre.
Cămăşile descheiate spălăcite nu vor să-nţeleagă
că nu pot zbura pe lîngă astre.
Surîsul cald răcorit de ochii trişti
împing
firele mele de păr uscat…
glasurile cu negaţie au make-up de artişti,
pelicula zgîriată ori zgribulită nu are cameraman.
Îmbrac material cu atingeri ca de medic fără spital,
vrea
să-mi descopere vre-o boală venerică,
dar eu am în jurul inimii
un circ
şi-un carnaval.
Au scos din mine ultimul pahar de substanţă clerică.

Voi sau tu

si Daca m-ati tot iubit,
de ce calc castanii primavara?!
O ocna a inimii mi-ati zidit.
Dezgropindu-ma fara ea ca pe-o comoara…
si Daca m-ati iubit atit de mult,
de ce de ieri pina azi a trecut miine?!
Imi sorb mirosuri d-un strigat adult!a
La ce bun golul gindului nu ramine?
si Daca m-ati iubit asa cum declamati,
cu promisiuni si eroism in priviri,
atunci de ce drumul mi-l afumati
cu a voastre  intentionate amagiri?!

***

Ce semn ne lasă un inel ?
E cel de jertvă,dăruire…
Degetul ia formă unui tunel,
Ce lunecă cu fortă de iubire…

Miros de fulgi îmi flutură părul…
S-agaţă căldura de fier.
În golul degetului s-ascunde adevărul-
Pentru care muritorii pier…

Şi parcă mînă e bronzată de iluzie
De-i vară sau toamnă rămîne la fel.
E artă moartă şi fără concluzie
De a merge cu fericirea-n parelel…

Se închide-n conchilie izolată prin părţi…
Nu bate nimeni,căci se strică,
Iar exponatul(timpul) s-opreşte doar în cărţi.
Totul coboară,cînd ochii se ridică…

Penumbra chibritelor…

Aprindeam chibrite cîte-unu la lumina lămpii artificiale

Nu se vedea linia diferenţei,decît arsuri şi mirosuri dictatoriale.

Îmi răstorn cafeaua peste scrum şi jăratic…

Înţeleg am fost pentr-un timp monument artic…

N-am nevoie de flori sau recitaluri în fiece an,

Prezentul poate fi spontan,dar e montan…

Am privire iernatică şi salină…

Cu inimă şi demenţă ţi-am fost concubină…

Azi,te închid ca mîine în cutia de chibrituri incompatibile…

Pentru a te arde.la penumbra lampii perisabile…
gillian.rollf@mailxu.com kirstin_jacka@mailxu.com terence.sharma@mailxu.com http://ssa.mailxu.com