UnA de toamnă

14079639_10154760287541874_9049095360688893816_nMă tai cu cuburile tale de gheață,
Îmi faci răni, dar le lecuiesc imediat cu non(egoul) meu.
Dăruit a fost la picioarele tale.
Îți iubesc somnul, căci acolo mă lași să trăiesc iluzoriu.
Ți-am dus dorul odată cu durerea
și
am căzut fără genunchi și cu mânile sparte
de nu te-am putut prinde când ai început a mă uita.
Aud sirenele în orașul unde te-am descoperit
și
vreau să cred că e alarmă falsă,
dar te vei trezi
și
iar furia mă va arde
și-am să-mi accept moartea
pentru că atât de mult iubesc viața cu tine,
lângă tine.

NeAșteptat

vRxGllVQ9tI

Dacă pășești în mine
fii gata de coridoare
lungi cu pereți neînsuflețiți
și poți începe a număra
câți morți trăiesc în mine.
Mai poți lua câte unul în cutie
și să-l scoți afară
sau scoate copilul din mine ca pe-o papușă într-o cârpă.
Închide ușa după tine:
prima dată o să-ți aducă plăcere,
o să vrei și a doua,
iar după 4 ierni și 9 primăveri
o să devii claustrofobic
și o să te pătrundă pereții
prin spațiile circumvoluțiunilor.
Trebuie să-i întorc înapoi,
să fiu mai vie,
să șterg oglinziile cu salivă.
Să ne fragmentăm fragil
și incompleți la margini,
ne marginalizăm necompletându-ne.
Și-mi corectezi marginea,
ca așa se cuvine dacă-ți lași poezia fără gardă.
Mi-e frică că n-ai frică de pereți
și bagi frică-n ceilalți din mine.
Nu mai pășești, ci
calci cu armata
arma
ta
evacuezi praful de pușcă
lași liniște
sau
ne-a asurzit pământul,
că suntem sub el
pe-o sârmă
fără clești.
Te zguduie ?
Neașteptat se scrie cu A !

Războiul întunericului

HbvAG_Kdw20Ce liniște în războiul nostru și ce frumos zac cadavrele senzațiilor noastre…
Îmi port doliu și mă agăț de frânghia din pământ.
Suntem scrum în apă și plutim în timp.
Tu din minte mă închizi în fața tu-ului din tine
și sparg oglizi până la vid.
Schimbări încleștate-n frici
și ne domină singurătatea.
Tărâm perne pe spate
ca să cădem moale
și
uităm a mai risca naiv.
Într-un roșu absurd,
așteptăm confirmări pentru ce putem deveni.
Nu suntem sfârșituri și nici începuturi,
doar ne împărțim greșit ancorele în spațiile goale.
Rescriu scenarii și pierd umbra ta înaintea întunericului.

Vin din vene

 

Pe venele tale

Îmi desenez drumul

Ca

Să ajung la vis.

O simbioză de  „da” și  „nu”

Într-o cutie spartă

Din altă cutie caustică ,

În care urlă puterea mea de a te împături

Și de a te lăsa la marginea patului desfăcut de atingeri agale

și săruturi diagonale

De la umăr la alt umăr.

 

Sub piele săgeți de contrasens,

Îmi aud legănarea colierului cînd mă privești cu povești.

 

Blamată să-mi fie îndoiala

Că ai purta o altă îmbrățișare.

 

Străinii ne-au părăsit,

Ne cunoaștem cum recunosc scrisul tău desenat pe venele tale

Și explodează una cîte una cînd nu găsesc drumul spre ele…

Împachetăm

 

Stelele beţive mă privesc
Şi-mi transmit lumină spălată în trupul meu transparent de căldură.
Cu sufletul rămas în secolul XIX trăiesc arta contemporană formată
De mesteceni coloraţi,
Denaturarea e în vogă
Şi cu grame de miere uscată linsă de oameni greşiţi.
Întuneric . ca un pachet de ceai în apă rece să apăsăm butonul ploii şi cu umezeală
Între degete să desenăm în nisip.
Lanţuriile în ochi leagănă amintirile şi le adoarme pînă la moarte.
Pachete de ţigări în rînd cu pachete de zahăr şi
Un mod sănătos de viaţa
Ca

Murim
Cu dulcele-n sînge
Şi cu fum-n plămîni
Într-un sicriu cu binoclu