im av

16729240_1375031872547741_5198791668100141195_nImaginează-ți cum
Căprioara cu săgeți aleargă către apă
Și-n spate viața aruncă piatra ca să formeze cercuri,
Iar hipnoza finalului te prinde-n prezent absent.

Imaginează-ți cum am șanț la degetul inelar
Și-mi rod pământul cu ochii,
Căci cerul m-a uitat.

Imaginează-ți cum târâi penele cu sânge
Și mi-am lăsat trupul pe sufletul tău apus.

Imaginează-ți cum stau culcată pe venele tale
Și scot cu cârligul iubirea ta, care nu m-a iubit
Niciodată.

Imaginează-ți cum ultima ce aud înainte de somn
E pian și grâu
Și scot ținte din coaste.

Doare ? ce-ar fi dacă tot ce ți-ai imaginat e adevărat?

UnA de toamnă

14079639_10154760287541874_9049095360688893816_nMă tai cu cuburile tale de gheață,
Îmi faci răni, dar le lecuiesc imediat cu non(egoul) meu.
Dăruit a fost la picioarele tale.
Îți iubesc somnul, căci acolo mă lași să trăiesc iluzoriu.
Ți-am dus dorul odată cu durerea
și
am căzut fără genunchi și cu mânile sparte
de nu te-am putut prinde când ai început a mă uita.
Aud sirenele în orașul unde te-am descoperit
și
vreau să cred că e alarmă falsă,
dar te vei trezi
și
iar furia mă va arde
și-am să-mi accept moartea
pentru că atât de mult iubesc viața cu tine,
lângă tine.

Aș spune, dacă n-aș scri

13517922_10153789180867149_2123014939_o1.         Îmi repet gesturile

din trecut în prezent

ca o umbră cu alt soare de fiecare dată.

2.         Te rod cu negru

și caut albul de sub pământul tău.

3.         Nu am decât un sentiment bătrân la prag-

Mi-am pus nămol pe picioare, cică ține cald și te îngroapă.

4.         Te-ncui în dulap și-mi scârții noaptea

Ca încălțămintea pe ger

5.         și

Da încălță mintea,

Altfel te voi purta desculț pe vârf de prostie.

6.         Te afli între uitare și veșnic sentiment e

ca și cum te-ai juca de-a mijatca cu oglinda.

7.         Îmi scoți notele din muzică și

Lași un vânt pe fon.

8.         Dezlipesc umilința și-o plasez în sacrificiu.

9.         Scot marea din mine și-o scuip pe nisipul ochilor tăi.

10.       Barca în care vâslesc are liniști, care nu suportă pământul.

11.       Se unesc liniile vieții tale cu ale mele când nu ne căutăm.

12.       Încarc vagoane- trenul îl opresc și stau la mijloc de drum fără căi ferate.

13.       Las spațiu și las tăcere și scrisul face aceiași.

 

Bra

12208379_901477089959729_44097934837649550_n
Clopotele nu se mai aud,
reflexii ca mișcări dintre grâu.
Atârn piatra la gât și șterg asfaltul cu ultimile tale trăsături.
Urme cu cicatrici și multe ace-n ochii închiși
și primești plăcere ca o ploaie de vară când erai copil.
Mulții din mine râd ca un clovn singuratic într-un circ închis demult în țara minunilor.
Cu ventilatorul spart,
admir cum bucățile din mine lăsate în tine
se rostogolesc pe valea scuipatului meu pe pământul tău.
Faci vânt
și
mă plouă cu zgomot de sticlă spartă într-un beci
uitat de vin.
Mă oprește doar demonul din mine,
putea fi mai rău.
Deschid fereastra
și îți pun pe cui,
pe cuier -
murdăria ta.

un al 3

12467758_10153419321022149_1920485965_n

Te-am botezat în foc

Te-am învelit cu marea

Și-am mers prin ploaie.

 

Din gropi am construit focare

Și niciodata nu te-am ars până la capăt.

 

Pe acoperiș lunecos

Te-am aruncat

Și te-am prins în alt colț al orașului într-o țeavă murdară, dar așa de curată fără mine.

 

Vântul devine sur Îl văd și nu-l simt.

Pe-o strună de vioară

Îmi scot revolverul din inimă și te împușc…

Sângele tău se prelinge pe nori, se formează vată din carne.

 

Te prinde prima pasăre din viitor

Și mi te fură.

Tu ești acel sentiment al autodistrugerii și iubirii,

Căci ești botezat de mine

Înghit cenușă la micul dejun…

Privind Parisul inundat.