indiferenţă,iubire,inutilitate…
cu corp ars stau în spital fără identitate…

din mozaic devii imagine clară,
căci pasiunea de tigru e stopată de somnifere…
Fumătorul din mine nu te mai vrea ca
ţigară…
m-ai împins fără paraşută spre cădere.

am într-o mînă floare în alta ochelari
într-o rochie roşie cu chip derutat
-ca o greşeală de tipar îmi reapari!

miros a ziar vechi şi executat…
mă uit în ochii mei de sticlă tăiată
cum?
nu-i misc?!
vîntu a atins doar aerul,
apoi m-a măturat ca iubirea feliată…
şi-am adormit privind umărul…

ridic ochii mai sus,dar ei cad mai spre negru
stricîndu-l şi reparîndu-l mă numesc alţii arhitect celebru…
n-am nevoie de glorie,vreau să mă fac un tot întreg
cu peretele pentru care prin artă dreg…

dacă-mi reuşeşte mă voi risipi de la timp şi ploi,
iar în loc de umbră, soarele îmi va da noroi…
perete muiat de inutilitatea existenţei unei căutătoare…
de-i faci ferestre sau de-o scrii cu auriu -doare.

*auriu:(culoarea perfecţiunii spirituale, culoarea sfinţeniei. Pentru a înţelege mai bine semnificaţia acestei culori este de ajuns să ne gândim la icoane.)

Îmi scoţi badajul de sînge vechi
Rănirile în ochii tăi şi-au găsit perechi
Îmi strîngi mîna oprindu-mi circulaţia sangvină
Vocea ce mă mîngîie devine divină.

În valurile din păr te joci periculos
Îmi analizezi celulele buzelor minuţios,
Cu acul aspru al aşteptării îmi cos
Haina zgîriată condamnată la tăcere pe dos.

Gîtul mi s-a făcut metalic,ruginit
Iartă-mă singuratate,că de tine m-am despărţit
Insuficienţa ta s-a spart şi capătă contur
Mă terorizează neînţelesul faptelor-ce-l îndur.

Sper ca cuprinderea ta să nu fie demoralizată
Perfuzia fericirii încălţată pe tocuri-mi-e dozată…
Încerc cu tine să acoper nişele încredirilor vîndute
Văd un mucegai uscat pe pereţii dragostei aparute.

Mutarea grijelor din trecut spre viitor este inobservabilă,
Iar frica de a da greş din nou…e palpabilă
Mai pun o piesa pentru castelul de cărţi de jos
Vîntul schimbării vrea să mi-l destrame adhoc!

Din lumină vii umbră întunecoasă
În întuneric te duci ca să nu fii văzută
Îmi joci imaginaţia de te-o stîncă stîncoasă
Mă simt în lipsa ta o oază confuză.

Din miezul credinţei te caut fără sens
Oricum apari cînd nu te chem şi nu t-aud
Mă-apeşi pămîntul de sub concepţie intens
Iar statornicia îmi bate dinspre sud.

Din roua ninsorii încerc să mă clarific
Mă tăvălesc şi fug,iarăşi eşti în urma mea
Ştiu o să dispari cînd trupul o să-l purific
Umbra iubirii eşti atîrnată de mine
Ca de cer o stea…