Acum pe loc

ff1475a46e10dff62585bea7275ae492Te atinge ca focul format
din licurici,
ce se sting până la întunericul universului.
Desfînțim aceiași moarte cu același simț,
lumina atinge vântul
și îți tremură amintirile interzise.
Bolnav cu veselie rece
și cu portaluri la margine
de libertate îți aștepți propriul ecou…
Salvezi tristețea mea cu durerea ta tăcută
și cheamă-mă în pauzele tale…
Te salvezi dacă salvezi pe cineva
și salivezi la ceva ce n-ai gustat niciodată.
Fragmentat fragil
ești ocean serin în care împuști cu vulcane.
Odată ți-am cunoscut sufletul stricat.
Odată primejdia își va găsi victima…
Sub ochii tăi catastrofe citesc
și
ei țipă a stele căzătoare.
Tu ai nevoie de telescop ca să le vezi,
dar ea le vede prin sine.
Suntem spațiu cu frunze și greață
pline cu bezină -
Vei lua foc ca și cum s-ar aprinde motorul în apă…

Elucubrații

7.-Penses-sportivesMeduza stă pe loc și apa se mișcă agresiv în jurul ei,

Se contruiesc corabii de sticlă

Ca atunci când or să se înece

Să vadă  ce formă are moartea lor.

 

 

Caii plutesc ca bucățile de soare în apă,

Valurile zămislesc scurgere spre nimic

Și cazi lent într-un alt ocean fără culoare,

Ci doar cu umezeală, care te usucă.

 

Cu avangardism în gest intrăm și ieșim din cutie în cerc.

Portaluri bortelite între generații pierdute,

Ne-a devenit atât de apropiat acest „ pseudo ”, încât am uitat ce-nseamnă  „ a fi ”

Bloc

187705-1388042664-1600-730x489

 

 

Suntem un coridor mic,

un coridor mare,

mic,

mare,

un cor ș(i) de dor .

Fierb răceala de alături

Și

Înlătur

căldura cu îndușeala la podea.

Caut în covor scame din surîsul tău ca un apus în zmeură strivit de-o mînă albastră.

Țin în cutie mașina de scris, dar n-am cutie pentru pulsul ritmat

ca un cutremur de 11 repetat de 2 ori

(și nu aduna că iese 13 )

Cercuri de întuneric

(și nu întreba cum le văd)

se rotesc pătrat în ochii mei-n lan

cu stele acoperite

cu/ cărți,

pe care stăm,

pe care le prăfuim,

pe care scrim,

pe care le purtăm în geantă cînd mergem în parc.

 

Iubirea – criminal de suflet. Din plăcere mori,dacă trăiești.

Poezia din bus

tumblr_ms6d2q5H7b1qf1aoao3_500

 

Felinare -ochi disperați,

Căutători de umbre,

 în care oamenii leagă șireturile unui altuia – de cade unul s-o facă și celuilalt ca-n ieșire din iad.

În focul de artificii ca liniile de métro ,ne stingem la prima stea…

Ne înădușim de la fumul din uzina creierului și ștergem scuipînd pe cerul , care apasă

 cu munți în tine și ești mic ca pămîntul.

Ești zgomot cu égou dezumflat pînă la o scrișnire de dinți din fundul océanului a unei balene moarte înghițită de un pirat cu ceas încleștat în mîna fără degete și cu ochii deschiși.

Și acolo sunt felinare.

Caută-mă acolo…

Ca pentru atunci

montauk in february

 

 

Înghite marea înghețată-n tine

Și las-o să se topească lîngă inimă,

Golul fără tine îmi usca malul cu dealuri.

Ești gaură mișcătoare cu țipăt incotinuu și atîta liniște porți în tine,

Încît pauzele sunt acoperite cu frunze și crapă de la umezeala sufletului.

Haosul de priviri împuns de acele ceasornicului ca șireturile legate

În forma scrisului unui medic,care nu te-a consultat decît în spitalul propriei boli.

Și cu marea-n tine trăiești pămîntul pînă te faci una cu el ori el trăiește în tine…