Îmi tai patul pe jumate ca să pot încăpea
În sfîrşit de-a întregul…
Renasc din penele tocite o nouă siluetă
Ca să mi-o înghită lipsa…
Ştiam că e neajunsă la mine,
O evitam ca somnul fără perne
Ori fără pene…
Scutur praf de pe bagajul din fiecare zi,
Să-l fi acoperit cu entuziasm
Poate căpăta rotile
Şi era să fugă…
Dar
Îl ţin în pat în partea cea taiată…
Schimb podul pe podea
Şi
Mă tîrîi
Prin crăpăturile tatuate
Cu
Întuneric.
Luptă între lacrima stîngă şi dreaptă
Cine prima va descoase buzele
Uscate cu orgoliu şi demnitate.
Tragedia resemnării
Poetul nu-i Om,
Ci un cuvînt
Rostit mai rar de Poezie…
Dau nume la gînduri
Fără nume.
N-am nevoie de genunchi
Mai bine nu merg decît în ei să cad…
Îmi tai cu diamant patul
Poate vinde cineva hamac?
