Umbra's blog

Posts Tagged ‘viata’

Nu cred in tine ,viata
nu cred in ce mi-ai dat
nu cred ce vad in fata
un copil de lacrimi obsedat.

nu cred ca poti fi asa
nu cred ca tu n-ai sens
de ce de tine nu ma pot atasa
de ce din cauza ta ,am suferit imens

nu cred in ce-a fost ieri
nu cred in ziua de miiine
poate intr-o zi tu speri
sa te iubesc cum tu pe mine.

nu cred ca acolo sus esti altfel
nu cred ca asa usor s-a terminat
nu cred ca viata celorlalti e la fel
nu cred ca visul lor e disperat.

Iubim pe cei ce nu ne iubesc

Aştetăm un semn, iar ei nu-l doresc

Îi învinuim că viaţa ni-o strică

Dar şi la ei lacrimile pică

Privim mereu în urmă

Ei trecutul  ni-l scurmă

Ascultăm o piesă tristă

Din aceeaşi listă

Scrim cuvinte si poeme

Pe a noastre teme

Ca iubire neîmpărtăşită

Speranţa se face in clădire prăbuşită

De iluzii şi mirajuri

Ce vad ochii noştri duri

Ne-întristăm şi mai mult

Cînd auzim ce ei ascult

Ar trebui să fim înca copii

Dar suferim de  lacrimi mii

Un zîmbet ne face fericiţi

Un cuvînt şi pare că sîntem iubiţi

Stele cad şi noi punem dorinţe

Ca visele să nu ne ameninţe

Că se vor sfîrşi odată

Să rămînă cu noi şi altă dată

Sîntem naivi şi răbdători

Dar dezămăgiţi de-atîtea ori

Aşteptam valentine

Poate de la ele , ne va fi mai bine

Citim poveşti , devenim eroi

Dar după apar numai ploi

Se duc cu ele faptele eroilor

Lasind  doar zilele durerilor

Obosim să ne chinuim

Dar oricum vă iubim

Mereu singuri şi necăjiţi

Vă spun ca noi să nu fiţi

Iubiţi pe cei ce vă iubesc

Şi să le spuneţi multumesc

Căci ei contează în vieţele voastre

Ce nu se compar cu ale noastre

În fiecare nor vedem aceleasi chip

Şi n-apare cîte-un gînd mic

c-am putea fi iubiţi

dar cam sîntem păliţi

nu schimbăm nimic

plecăm în întuneric

crezînd ca acolo îi refugierea

dar şi acolo e durerea

ce-am avut-o pînă atunci

şi pe pustiile , recile lunci

e scris: „Iubim pe cei ce nu ne  iubesc “

Pare a fi numai un sens
Să nu treci nicicînd pe contrasens
Pare a fi numai un soara
Dar ca el şi luna răsare.

Pare a fi uşor
Să priveşti cum păsările zbor
Dar nu-i aşa uşor de acceptat
Că nici unu din noi nu-i înaripat.

Pare a fi numai un trecut
Însă şi el e prefăcut
Pare a fi uşor de uitat
Cînd el cu prezentul s-au combinat.

Pare a fi de plîns
Că fericirea nu s-a întins
Cît am vrea, pare a fi….
Dar încă o iluzie , în această zi.

Pare a fi simplu de spus
Că nu poţi , te-ai întors şi te-ai dus
Fără să te gîndeşti la consecinţe
Totul aşa şi a rămas , doar ca dorinţe.

Pare a fi complicat
Să-nduri ce te doboară, e delicat
Să speri la ce depinde de tine
Recunoaşte , poate fi şi bine .

Pare a fi greu de păstrat
Ce cîndva te-a salvat
Pare a fi un vis
Cînd pleci, dar uşa nu s-a închis .

Pare a fi imposibil
Cînd el pt tine , e indisponibil
Crezi că poţi schimba destinul
Dar o să te transformi dură ,ca spinul .

Pare a fi uşor de oprit
Coşmarul în care am murit
Dar aşa-i viaţa noastră
Acum e şi acum nu –i a noastră.

Pare a fi întuneric
În ochii mei citesc aceleaşi generic
Tristeţe , durere, monotonie
Aşa pare să fie .

Pare a fi frig
Dacă de iubire nu mă ating
Pare a fi răcoare
Cînd chipul lui dispare.

Pare să fiu eu
Dar mă greşesc, ca mereu
Sînt o umbră de-a mea
Care să plece , nu vrea.

Şi totuşi doar mi s-a părut
c-am găsit omul cel pierdut
în întuneric ,în trecut
mda….doar mi s-a părut .